Pentru noi, românii, anul 1918 a fost un an providenţial. La 27 Martie 1918 Basarabia - lacrima neamului românesc - revenea la Patria Mamă.
În 28 Noiembrie 1918 era rândul Bucovinei să adune la coroana de oţel a României diamant din coroana lui Ştefan cel Mare, după nimeritul cuvânt al lui Mihai Eminescu, pentru ca la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia - devenită capitala de suflet a neamului românesc - să se realizeze unul din visele seculare ale naţiunii române: desăvârşirea statului naţional unitar, prin Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.
„Ne trebuie Ardealul! Nu putem fără el! Vom şti să-l luăm şi, mai ales, să-l merităm!”, spunea marele Nicolae Titulescu, cu trei ani înainte de Marea Unire de la Alba Iulia.
„În această zi - scria Nicolae Iorga - a sosit un ceas pe care-l aşteptăm de veacuri, pentru care am trăit întreaga noastră viaţă naţională, pentru care am muncit şi am scris, am luptat şi am gândit. A sosit ceasul în care cerem şi noi lumii dreptul de a trăi pentru noi, dreptul de a nu da nimănui ca robi rodul ostenelilor noastre”.
Sfârşitul războiului era aproape. Europa era în flăcări. Transilvania şi Banatul nu rămân izolate de frământările revoluţionare. Comitetul National al Romanilor din Transilvania şi Banat întrunit la Oradea Mare, în 12 Octombrie 1918, prin condeiul lui Vasile Goldiş, arăta că nu mai recunoaşte Parlamentului şi Guvernului din Budapesta dreptul să reprezinte naţiunea română. Această concluzie fireasca a fost înaintată Parlamentului Ungar de Alexandru Vaida Voevod. Tot atunci, sunt puse bazele Consiliului Naţional Român Central, organism ce va conduce până la capăt lupta naţională a românilor pentru dezrobire şi unitate statală.
„Moldova, Transilvania, Muntenia nu există pe faţa pământului; există o singură Românie: există un singur corp şi un singur suflet, în care toţi nervii şi toate suspinele vibrează unul către altul.” Astfel definea, extrem de sugestiv, Bogdan Petriceicu Haşdeu momentul maxim al istoriei noastre, cel al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia.
La 104 ani de atunci, aceste cuvinte au şi astăzi semnificaţii de profundă actualitate. Este momentul în care românii de pretutindeni, fiecare dintre noi, trebuie să ne amintim sensul Marii Uniri, acela de putere, unitate, credinţă, patriotism.
Astăzi, mai mult decât oricând, trebuie să fim mândri de noi, mândri de apropiaţii noştri, mândri că suntem români, mândri de România.
Trebuie să „dăm dovezi la lume” că suntem un popor care ştie să-şi cinstească înaintaşii, dar, în acelaşi timp, este preocupat de viitorul generaţiilor noastre. De la omul simplu, la cei care administrează bunul mers al ţării, suntem datori cu toţii să acţionăm pentru ca România de mâine să fie aceea pe care şi-au dorit-o strămoşii noştri: unită, prosperă, fericită!
Ne stă în putere să reuşim!
La Mulţi Ani, români de pretutindeni!
La Mulţi Ani, România!
La Mulți Ani, dragi teleormăneni!
Maria Stoian, deputat PNL Teleorman
