Marin Peia este unul dintre cele mai importante nume ale sportului pe care le-a dat pana in prezent Zimnicea. Fost vicecampion national de box la categoria cocos si laureat al catorva intreceri internationale, Marin Peia s-a intors acum acasa, la Zimnicea,acolo unde spune ca se simte cel mai bine,printre amintiri si impreuna cu prietenii de demult. Povestea pe larg a fostului vicecampion –la emisiunea “Sport Sud Special” de saptamana viitoare.
Marin Peia s-a nascut in luna aprilie a anului 1952 la Zimnicea.A inceput boxul la 15 ani ,la Clubul Dinamo,asta dupa ce parintii sai au parasit Zimnicea in cautarea unui destin mai bun in capitala Romaniei .Timp de 10 ani a fost unul dintre cei mai buni boxeri romani ai categoriei cocos,in aceasta perioada ,1967-1977, reprezentandu-si tari la diferite intreceri pugilistice internationale. Zece ani intensi, cu antrenamente si competitii, satisfactii si amintiri de nesters.
Au urmat apoi alti zece ani de antrenorat,care i-au adus alte amintiri si satisfactii zimniceanului care s-a apucat de box si pentru a se apara de rautatile copiilor din cartierul bucurestean Dudesti.
Greu de facut o ierarhie a celor mai frumoase ,spumoase sau inedite amintiri ale fostului pugilist.Totusi,dintre toate ,se detaseaza momentul “Honved Budapesta”.La capitolul regrete,Marin Peia regreta doar ca a parasit Clubul Dinamo atras de mirajul banilor oferiti de alta echipa.Pastreaza insa un respect si o admiratie neclintita pentru oamenii pe care i-a intalnit in cadrul clubului.
Dupa ce timp de cateva decenii istoria si viata l-au purtat prin mai multe orase ale tarii,Marin Peia s-a intors in vara anului trecut in orasul in care s-a nascut,de data aceasta ,probabil pentru totdeauna.
Pe Marin Peia l-am cunoscut astazi.Tot astazi ,fostul sportiv a inceput demersurile pentru obtinerea unui ajutor social.Are 63 de ani, si pana la pensie mai trebuie sa astepte inca 2 ani. Chiar daca o duce foarte greu, Marin Peia nu este omul care sa cerseasca mila sau compatimire. Amintirile stranse intr-o viata care a semanat de multe ori cu un scenariu de film il fac mai bogat si mai optimist decat multi dintre noi.Scurta noastra poveste nu are asadar,un final trist.
